Pensiile, provocarea majoră a economiei românești: un angajat va întreține un pensionar până în 2050
România se apropie de un prag critic privind sustenabilitatea sistemului public de pensii. Conform Romanian Economic Monitor, un studiu realizat de Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, țara se confruntă deja cu riscuri majore, generate de îmbătrânirea accelerată a populației, migrația forței de muncă și economia informală.
Cifrele spun totul: 8,5% din PIB s-au dus anul trecut pentru plata pensiilor, din care 1,2% din PIB doar pentru pensiile speciale. În același timp, contribuțiile angajaților au adus la buget doar 6% din PIB, rezultând un deficit de 2,5% – echivalentul a peste 35 de miliarde de lei. Cu alte cuvinte, România cheltuiește cu o treime mai mult decât colectează pentru pensii.
Profesorul Béla-Gergely Rácz, prodecan la UBB-FSEGA, avertizează: „Statul se confruntă cu o povară dublă – crește costul finanțării datoriei publice, dar și presiunea socială a pensionărilor.” Chiar și un buget echilibrat astăzi ar fi insuficient fără măsuri corective.
Sistemul românesc funcționează pe principiul pay as you go: generația activă plătește pensiile curente. Doar că, potrivit Eurostat, în 2022 existau 5 milioane de pensionari și 7,7 milioane de salariați activi. În ritmul actual, până în 2050 raportul se va apropia de unu la unu – adică un angajat va susține un pensionar.
Datele Ministerului Finanțelor arată că ponderea persoanelor de peste 65 de ani va crește de la 33% la 55% până în 2050, în timp ce populația activă se va reduce. Aproximativ 20% dintre românii apți de muncă lucrează deja în străinătate, diminuând baza de contributori.
Reforma pensiilor din 2023, aliniată cu PNRR și recomandările Comisiei Europene, a introdus egalizarea vârstei de pensionare la 65 de ani, indexarea automată cu inflația și salariile, precum și recalcularea pensiilor pe bază de puncte. Potrivit RoEM, aceste schimbări oferă o gură de oxigen, dar nu rezolvă dezechilibrul structural: deficitul fondului public de pensii este estimat să se dubleze până în 2047, abia după 2050 urmând o ușoară corecție.
Situația pensiilor speciale rămâne sensibilă. În 2022, ele au reprezentat 1,2% din PIB, iar deși reforma din 2023 prevede scăderea la 0,4% până în 2070, economiștii avertizează că inechitatea persistă și erodează încrederea publică.
Pe termen lung, presiunile sunt uriașe: raportul de dependență între pensionari și angajați va urca de la 65% la 86% până în 2050 – un nivel comparabil cu al țărilor cele mai îmbătrânite din Europa, precum Italia sau Germania. Iar potrivit proiecțiilor, în 2070 un român ieșit la pensie va primi, în medie, doar un sfert din ultimul său salariu – față de o treime astăzi.
Cercetătorii de la RoEM-UBB FSEGA propun un pachet de soluții:
- creșterea ratei de ocupare, mai ales la vârste mature;
- combaterea muncii la negru;
- reforma completă a pensiilor speciale;
- stimularea pensiilor private și a educației financiare.
În prezent, peste 8 milioane de români contribuie la Pilonul II, iar fondurile private administrează peste 166 de miliarde de lei, însă nivelul de economisire rămâne insuficient.
Concluzia experților este clară: fără disciplină fiscală și consolidarea economisirii private, România riscă să ajungă la o bătrânețe colectivă… pe datorie.