Ce spune procurorul care l-a trimis în judecată pe primarul din Beliș despre articolele INFO Huedin

Procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, cel care l-a trimis în judecată pe Viorel Matiș, primarul din Beliș, face referire la articolele publicate pe INFO Huedin și Ziarul Clujean. Administratorul INFO Huedin și Ziarul Clujean l-a denunțat pe Viorel Matiș în urmă cu aproximativ un an, după ce edilul a încercat să-i cumpere tăcerea cu bani. Acuzația pentru care va fi judecat Matiș este dare de mită în formă continuată. Pe lângă darea de mită, Viorel Matiș mai este cercetat într-un dosar de furt de arbori și instigare la furt de arbori, dar și într-un dosar de abuz în serviciu. 

Magistratul clujean a dat publicității rechizitoriul de trimitere în judecată a primarului Viorel Matiș. În document se face referire la INFO Huedin, Ziarul Clujean și la administratorul celor două site-uri, care a fost și autorul unor articole ce îl vizau pe Viorel Matiș.

Rechizitoriul este anonimizat, conform legii. Pentru a nu fi interpretat greșit trebuie reținut că inculpat este primarul, iar martor/denunțător este administratorul site-urilor.

REDĂM MAI JOS PASAJE DIN RECHIZITORIU:

„…În fapt, articolele publicate de martorul denunţător nu conţin nimic ofensator, cu caracter personal, la adresa inculpatului, ele având o bază factuală, referindu-se la aspecte concrete din activitatea primăriei, respectiv a primarului.

Inculpatul este o persoană publică care desfăşoară o activitate care implică exerciţiul autorităţii de stat, limitele criticii admisibile sunt mai largi comparativ cu cele referitoare la un simplu cetăţean, deoarece este o persoană care acţionează în spaţiul public.
*

Concluzionând, în realizarea activităţii sale jurnalistice ziaristul … a publicat articole critice referitoare la activitatea Primăriei comunei … inclusiv a … acesteia.

Articolele au un caracter factual, prezentând fapte concrete, punctuale, reale.
Nemulţumit de prezentarea acestor aspecte negative, inculpatul l-a contactat pe martorul denunţător i-a oferit şi i-a dat acestuia sume de bani în legătură cu activitatea sa de ziarist, respectiv pentru ca să nu mai publice articole defăimătoare la adresa inculpatului.

Simplul fapt că au fost publicate articole critice nu poate fi considerată o ameninţare la adresa inculpatului, în lumina celor mai sus prezentate”, precizează procurorul în rechizitoriul de trimitere în judecată.

Tot în rechizitoriu, procurorul dă detalii despre modul în care s-a desfășurat cercetarea penală. Magistratul precizează că primarul nu era interesat de servicii de publicitate/promovare, urmărea doar să fie lăsat în pace, să nu se mai scrie nimic de el.

„…Inculpatul…. a iniţiat întâlniri şi discuţii cu martorul…, propunându-i acestuia să nu mai publice articole defăimătoare la adresa sa, oferindu-i sume de bani în acest sens.
Astfel, în cursul întâlnirii din data de 8 decembrie 2017, inculpatul a insistat în mod constant în cursul discuţiilor asupra acestui aspect, iar martorul…. era nehotărât. (v.f. 32 – 36 şi … ).
De altfel, în cursul primelor două întâlniri, din 29 noiembrie şi 8 decembrie 2017, martorul…. nu a acceptat efectiv oferta inculpatului.
Referitor la motivul oferirii sumelor de bani, inculpatul nu a fost interesat în fapt de publicitate şi nici nu a discutat cu martorul aceste aspecte. Singurul lucru urmărit de inculpat a fost acela ca martorul să nu mai publice articole negative la adresa sa.

Relevăm şi faptul că problemele prezentate de către martorul – denunţător în articolele publicate de acesta sunt reale – carenţe în activitatea primăriei, dosare pe rol privind pe inculpat, măsuri preventive luate faţă de acesta, aspecte negative constatate de Curtea de Conturi în activitatea primăriei şi a primarului, etc. (v.f. 154-187)….”, mai precizează magistratul.

Într-un alt pasaj al rechizitoriului procurorul menționează că primarul nu a recunoscut din prima oferirea mitei, ci doar după ce avocații săi au venit la sediul parchetului. După aceste detalii, magistratul invocă jurisprudența CEDO la trimiterea în judecată.

„…Inculpatul cunoştea caracterul ilicit-penal al faptelor sale, dovadă în acest sens fiind şi faptul că în cursul realizării „flagrantului”, în data de 3 martie 2018, în momentul ridicării sumei de 200 de euro de la denunţător, inculpatul nu a recunoscut faptul că a dat această sumă de bani denunţătorului. (v.f. 82)
Inculpatul iniţial a înţeles să nu dea declaraţie la solicitarea procurorului, ulterior, după consultarea dosarului de către apărătorii aleşi, având cunoştinţă de materialul probator existent, inculpatul în declaraţia dată a recunoscut darea ambelor sume de bani, 1000 lei şi 200 euro. (v.f. 203, 206 -209)

Inculpatul nu a fost interesat în fapt de publicitate şi nici nu a discutat cu martorul aceste aspecte. Singurul lucru urmărit de inculpat a fost acela ca martorul să nu mai publice articole negative la adresa sa.

Problemele prezentate de către martorul – denunţător în articolele publicate sunt concrete, punctuale, reale – carenţe în activitatea primăriei, proteste spontane ale locuitorilor comunei la şedinţa consiliului local, dosare pe rol privind pe inculpat sau in care este implicat şi acesta, măsuri preventive luate faţă de acesta – control judiciar, percheziţii efectuate la primărie şi la domiciliul inculpatului, aspecte negative constatate de Curtea de Conturi în activitatea primăriei şi a primarului, etc.

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 10, paragraful 1 – libertatea de exprimare, arată că „orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere”.

În aplicarea paragrafului 2 al aceluiaşi articol, în ceea ce priveşte restrângerea libertăţii de exprimare a indivizilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a fundamentat necesitatea protejării libertăţii de exprimare, raportat la valoarea pe care aceasta o reprezintă ca mijloc pentru a asigura buna funcţionare a unei societăţi democratice, de aici decurgând şi poziţia privilegiată acordată liberei discutări a chestiunilor de interes general.

În acest sens, curtea a precizat că art. 10 apără nu numai afirmaţiile incluse în cadrul unei dezbateri politice propriu-zise, ci şi discutarea oricăror subiecte care interesează opinia publică, exemple în acest sens fiind afirmaţiile privind funcţionarea instituţiilor publice sau cele referitoare la activitatea unor persoane aflate în funcţii de decizie, atât publice cât şi private. (cauza Thorgeirson împotriva Islandei)
De asemenea, jurisprudenţa CEDO a afirmat constant şi consecvent importanţa rolului pe care îl joacă presa într-o societate democratică, aceasta trebuind să transmită, într-o manieră conformă cu îndatoririle şi responsabilităţile sale, informaţii pe teme de interes public.

Curtea a admis că libertatea de exprimare conferită mas mediei presupune existența unor limite mai largi în ceea ce privește materialele pe care le publică, libertatea jurnalistica include de asemenea si recurgerea la o posibila doză de exagerare, ori chiar de provocare. (cauzele Dalban împotriva României, Cumpănă și Mazăre împotriva României, De Haes si Gijsels împotriva Belgiei, Thomas împotriva Luxemburgului, Colombani si alţii împotriva Frantei, Thorgeir Thorgeirson împotriva Islandei, Goodwin împotriva Regatului Unit, Bladet Tromso si Stensaas împotriva Norvegiei)

S-a mai arătat şi faptul că nu numai presa are dreptul să transmită asemenea informaţii, ci şi publicul are dreptul să le primească, în caz contrar presa nu ar putea să-şi joace rolul vital de „câine de gardă”, respectiv „ câine de pază” într-o altă variantă.

Şi în fine, Curtea Europeană a subliniat că presa joacă un rol important în investigarea persoanelor publice, care datorită rolului lor, trebuie să accepte o doză mai mare de critică decât persoanele private.
In ceea ce priveşte limitele criticii admisibile, ele sunt mai largi cu privire la un funcţionar public care acţioneaza in calitatea sa de persoana publica, decât cu privire la un simplu cetăţean. Acesta se expune inevitabil si conştient unui control atent al faptelor sale din partea ziariştilor, a organizaţiilor neguvernamentale ca si a masei de cetăţeni, si trebuie sa arate o mai mare toleranţă in aceasta privinţă. El are, desigur, dreptul la protejarea reputaţiei sale, chiar in afara cadrului vieţii sale private, dar imperativele acestei protecţii trebuie sa fie puse in balanţă cu interesele liberei discutări a chestiunilor publice, excepţiile la libertatea de exprimare impunând o interpretare restrictivă.(cauzele Bergens, Tidenge împotriva Norvegiei, Barthold contra Germaniei , Chauvi ş.a. contra Franţei).”

Menționăm că trimiterea în judecată este o etapă care nu răstoarnă prezumția de nevinovăție până la o decizie definitivă a unei instanțe.